Feme ‘ndar fora da sta pel chiza
che no ghe la fae pì a cenerla su.
Feme ‘ndar fora da ‘sti os cechi
che ò al teror che i se crepe su.
Feme andar fora da ‘sto cor strach
che al sente bater sempre pì in su.
Feme andar fora da ‘sta anima vecia
che non vede l’ora che ì la cióe su.
Feme ‘ndar fora da sto troi consumà
che par mi l’e sempre pi ert andar su.
No me fe dan a assarme ‘ndar,
l’é al regalo pì bel poder caminar.
Fabio Bristot – Rufus